2008 - Jurnal calatorie Ural

Ziua I. 3 sept. Nădlac – Budapesta, 244 km.

Stabilim traseul, până la destinaţie vom opri să vedem Budapesta şi Viena, iar după aceea vom vizita şi Praga. Facem ultimele cumpărături.
Dat fiind că ieşim târziu din ţară, ajungem spre seară în Budapesta, ne întindem corturile într-un camping, foarte aproape de centrul oraşului. Aici nu suntem singurii motociclişti, lângă un cort stau cuminţi 2 motociclete de viteză, cu nr. de Marea Britanie. Aproape toţi cei campaţi au arborate drapelele ţărilor de unde vin. Remarcăm o rulotă veche, cu pavilion australian. Renunţăm la a vedea oraşul noaptea, în favoarea unor beri Timişoreana, scoase din coburi şi răcite bine în congelatorul din camping.

Ziua a II-a. 4 sept. Budapesta – Viena, 283 km.

În prima parte a zilei vizităm Budapesta, pe motociclete, trafic mare, motoarele se încing, ne rătăcim unii de alţii, noroc cu GPS-ul. Trecem Dunărea de 3 ori dintr-o parte în alta, de fiecare dată pe alt pod.
Apoi la drum spre Viena, evităm autostrada pentru a vedea cât mai mult din peisaje şi localităţi. Trecem prin Bratislava, dar nu ne oprim. Ajugem seara în Viena, un camping închis, altul nu ne primeşte (pe motiv că e plin, dar administratorul pare doar speriat de gândul că intră motoarele şi-i trezesc oaspeţii). Căutăm Camping West, ne rătăcim din nou, GPS-ul rămâne fără baterie, nu mai poate fi utilizat. Suntem ghidaţi la camping de un şofer amabil şi de un motociclist. Campingul e un mini-orăşel, întindem corturile şi arborăm drapelul României. În coburi mai avem câteva Timişoreana.

Ziua a III-a. 5 sept. Viena – Aschach an der Donau, 232 km.

Dimineaţa facem bagajele, le punem pe motoare pe care le lăsăm în parcarea din camping şi mergem să vedem o parte din Viena cu transportul în comun. Alegem să vedem castelul Schonbrunn şi Prater. La castel facem turul grădinilor, cu un trenuleţ în care ni se explică, în germană, engleză, franceză şi italiană obiectivele pe lângă care trecem. În parcul de distracţii Prater urcăm în celebra „roată” şi ne dăm în nişte „ciocane” de 40m înălţime, care ne rotesc cu viteza de 104 km/h.
Dupa-amiaza plecăm spre destinaţia noastră, la întrunirea Uralelor, Aschach an der Donau, la 25 km de Linz. Drumul e frumos şi bun, satele austriece liniştite, miros de toamnă. Ajungem târziu în Aschach (noua locaţie a întâlnirii, din cauza unei furtuni), găsim cu greu tabăra Uralelor, toţi dorm, mai puţin 2 organizatori care ne aşteaptă. În hangar stau aliniate motocicletele care a doua zi vor participa la cursă. Deşi obosiţi, nu ne dăm duşi la culcare. Nu prea mai este loc de corturi, aşa că suntem cazaţi în stil militar, în dormitor comun şi paturi de campanie. O alegere chiar bună, caci paturile sunt foarte confortabile, iar sub geamurile dormitorului, la nici 15 m, curge Dunărea.

Ziua a IV-a. 6 sept. Aschach an der Donau.

Răzvan se trezeşte de dimineaţă pentru a filma plecarea motocicletelor cu ataş în cursă. Cei care nu participă, stau pe malul Dunării. Facem poze cu motocicletele rămase în tabără. Participanţii sunt majoritatea din Austria, Germania, Franţa, Cehia, Slovacia. Între timp se întoarce pe platformă singura motocicletă accidentată în cursă, pilotul intact. Chiar şi motocicleta, cam îndoită, porneşte la câteva pedale.
Punem benzină de la o staţie care are şi o pompă pentru motoare în 2 timpi, ce face amestecul benzină-ulei după cum o reglezi. Vizităm împrejurimile cu motocicletele, ne îndreptăm spre castelul Schaunberg. La poalele dealului, un mic aerodrom, lumea scoate planoarele pt. zbor. Deşi ne imaginam că drumul spre castel este accesibil pe motociclete, noi nu găsim decât un drum forestier accesibil doar pe jos, din cauza furtunii ce avusese loc înainte. Când ajungem la castel, vedem că era şi un alt drum, asfaltat, pe care urcau vizitatorii.
În fine, ne oprim cu motocicletele la terasa unui mic local pe malul Dunării şi mâncăm un peşte învelit în hârtie cretată şi ziare. Între timp, pe lângă noi trec motocicletele cu ataş care se întorc de la cursă. Ne întoarcem în tabără, unde intrăm în vorbă cu băieţii din clubul „Amicale de France-Dniepr-Ural”. Le urăm succes, rezultatele se vor afla doar seara.
Seara, în hangar, concert de muzică bună, petrecere, bere („Zipfer” la halbă), festivitatea de premiere. Sunt premiaţi primii 10 clasaţi, locul I este luat de un elveţian,cu nr. de concurs 13, iar noi şi englezii luăm un premiu special pt. cei veniţi de la cea mai mare distanţă. Facem schimb de drapele cu francezii de la „Amicale de France”, care ne dau în schimbul tricolorului nostru steagul Normandiei, doi lei negri pe fond roşu. Părăsim ultimii petrecerea.

Ziua a V-a. 7 sept. Aschach an der Donau – Bystrice (la 50 km. de Praga), 290 km.

Ne trezim ultimii, majoritatea sunt deja plecaţi. Noi şi francezii de la Amicale mai schimbăm impresii şi suntem invitaţi la întrunirea lor de anul viitor. Pornim spre Praga, oraş pe care nu vrem să-l ratăm, fiind atât de aproape.
Imediat după intrarea în Cehia, începe ploaia. Şi o ţine tot aşa, deasă, măruntă şi rece. Când se lasă şi întunericul, drumul nu mai e deloc o plăcere. Astfel că, la 50 km de Praga, ne oprim să căutăm cazare. Toate motelurile din Bystrice sunt închise, însă un localnic se oferă să ne cazeze în garajul lui. Un garaj-atelier-muzeu, imens, în care piesa de rezistenţă e un Jeep militar din 1946 cu remorcă. Totul original şi restaurat ca nou. Aflăm că în Praga există un club al motoarelor din WW2, iar oamenii se întâlnesc cu ele (sunt perfect funcţionale), îmbrăcaţi în uniforme militare. Pereţii sunt împânziţi de plăcuţe de înmatriculare, adunate de pe unde călătorise gazda noastră: Europa, America de Sud, SUA, Africa. O altă plăcuţă, aşezată pe pervazul unei ferestre, datând probabil de pe vremea Cortinei de fier, ne spune în cehă şi germană „Interzis a vorbi politică”. Nici nu aveam de gând! Gazda ne pune la dispoziţie şi o baie cu duş şi apă caldă. De fapt, tot complexul imobiliar e o veche moară, acum reamenajată ca sediu de firmă piscicolă.

Ziua a VI-a. 8 sept. Bystrice – Praga – Bystrice, 100 km.

Ne trezim de dimineaţă (e soare), în ideea de a pleca spre Praga şi apoi înapoi spre ţară. Gazda noastră ne întâmpină cu micul dejun, cornuri proaspete. Facem bagajele, le punem pe motoare, dar motocicleta cu atas are o problemă mecanică. Necesită câteva ore de aşteptare, stăm la soare pe malul lacului din faţa fostei mori, la poveşti. Astfel că hotărâm să mai amânăm cu o zi întoarcerea acasă, lăsăm bagajele în Bystrice şi cu motocicletele uşurate mergem spre Praga. Parcăm lângă o gură de metrou şi vizităm oraşul vechi. Impresia lăsată este a unui oraş asediat de ... turişti! Facem poze, cumpărăm suveniruri şi ne întoarcem să înnoptăm la garaj.

Ziua a VII-a. 9 sept. Bystrice – Monor (Ungaria), 583 km.

Dimineaţa vizităm fabrica piscicolă a gazdei noastre din Bystrice, primim cadou de drum conserve de peşte şi ne întoarcem pe autostradă (care în Cehia şi Slovacia nu are taxă) până la intrarea în Ungaria. Hotărâm să trecem de Budapesta, pt. a evita traficul de zi, şi ne cazăm la o pensiune în Monor. Recepţionera ne aude vorbind româneşte şi ne răspunde la fel. E un semn că ne apropiem de casă.

Ziua a VIII-a. Monor – România (Petea/Borş) – Baia Mare (435 km).

Ne despărţim înainte de Debrecen, un motor o ia spre Petea, celelate urmând să intre în ţara pe la Borş. Drum întins, cu oprire doar pt. alimentare.