2011 - Pe trei roti la Baltica

Pentru ca eram dator cu asta unor prieteni, imediat ce am strans pozele de la toti din grup povestesc aici pe scurt calatoria de anul acesta pe mobra cu atas prin Europa.

Ziua I

Asadar in ziua stabilita pentru plecare, la ora convenita pentru start, noi ca de obicei ne bem linistiti cafeaua. Din acest motiv, plecam cu intarziere de 5 ore si nu ajungem decat pana la Sighisoara, unde ne campam intr-un camping frumos chiar in centru.

Ziua a II-a

A doua zi, ne trezim pe o ploaie mocaneasca si decidem sa asteptam cu stransul taberei, ca deh, avem in fata 2 saptamani de vacanta si nu are rost sa strangem totul ud. Asadar dupa cafeaua de dimineata iesim in oras sa cautam un loc unde se poate manca ceva la micul dejun. Surpriza… pentru ca nu suntem in sezonul turistic de varf si pentru ca e duminica dimineata singura carciuma deschisa e la un hotel de 4 stele… Ok, incercam marea cu degetul si pentru ca intre timp s-a facut 11.30 si preturile sunt OK luam un “brunch”. Intre timp sta si ploaia asa ca pe la 3 pm putem strange bagajele si plecam.
Pe la Cluj decidem sa ne oprim asa ca ne uitam dupa campingul Faget. Intre noi fie vorba asta a fost cel mai prost camping in care am stat in Romania in ultimii ani, poate si pentru ca aveam asteptari mai mari de la un camping de langa un oras asa important cum e Cluj.

Ziua a III-a

Ne trezim voiosi de dimineata, strangem repede sa nu ne apuce ploaia si plecam in forta. Din prea mult entuziasm gresim drumul si mergem cam 30 km cu viteza melcului pe un drum execrabil dar printr-o zona superba spre faimoasa autostrada Transilvania. Ajungem in sfarsit la ea, dar din drumeagul ala rupt nu se poate intra pe autostrada nici macar pe langa gard in stil romanesc. Singurele variante sunt spre Turda pe acelasi drumeag distrus sau inapoi spre Faget sa cautam drumul pe care l-am ratat. Alegem varianta a doua si fara alte peripetii iesim spre Zalau. Pentru ca dupa Cluj drumul spre Satu Mare se mai goleste nitel de trafic deja ne vedeam dormind prin Ungaria. Conform zicalei ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, imediat dupa ce alimentam la Zalau se porneste o furtuna de zile mari cu ploaie torentiala, care ne conduce pana la Satu Mare. Aici cedam nervos si pentru ca in urma cu cativa ani vazusem ca exista un camping mare in oras il cautam, dar gasim in locul lui doar niste ruine cu un panou mare pe care scrie ca este in curs de reabilitare. Dupa cum arata cred ca va fi in curs de reabilitare in urmatorii 10 ani cel putin.Gasim un hotel pe bugetul nostru si dupa bine meritata bere ne retragem la odihna.

Ziua a IV-a

Uraaa. Ne trezim din cauza unui soare puternic, asa ca plecam voiosi spre Ungaria. Aici in afara de faptul ca GPS-ul Ioana a vrut musai sa ne duca in Slovacia prin Ucraina (dar noi n-am cedat) nu avem peripetii. La granita cu Slovacia se aduna norii din nou. In fine langa lacul Domasa gasim o pensiune curata la Nova Kelca fara sa ne ploua. Zona este superba, Slovacii au Euro si o bere tare de 12 %, sunt primitori si veseli, dar nu vorbesc nici o alta limba decat a lor. In fine, de-aia are omul maini, ca sa poata comunica cu ele.

Ziua a V-a

Plecam devreme pentru ca la pensiunea la care am stat nu se poate nici manca de dimineata nici macar bea o cafea, si ne oprim pe drum tot langa lac unde bagam repede cate o omleta. GPS-ul Ioana ne spune ca stie un drum bun si scurt spre Cracovia, iar noi ca niste fraieri credem, asa ca ne petrecem urmatoarele 2 ore ba facand slalom ba navigand prin niste balti uriase din craterele ramase probabil nereparate din razboi de pe un drumeag uitat de lume. In sfarsit drumul ne scoate inapoi la civilizatie si fara nici o dauna ne indreptam spre Polonia. Ratam bineinteles drumul (de data asta nu din cauza lui Ioana ci din cauza mea care n-am vrut sa cred ca aleea pe care mi-o indica GPS-ul este drumul care duce la frontiera poloneza) dar ne descurca un motociclist localnic saritor vorbitor de limba Slovaca. Traiasca mainile si hartile de hartie. In Polonia se rupe cerul din nou, asa ca ajungem la Cracovia pe o ploaie torentiala si decidem sa nu punem corturile. Din fericire campingul pe care il alesesem de acasa are si camere asa ca ne cazam civilizat.

Ziua a VI-a

Dupa atata ploaie avem parte de vreme frumoasa asa ca ne ducem cu transportul in comun sa vizitam Cracovia care este un oras vechi, incarcat de istorie.
In total oprirea de 2 zile la Cracovia ne-a costat cat ne-a costat vizitatul restului Poloniei. Pe masura ce avansezi spre nord preturile se indreapta spre normal.

Ziua a VII-a

In timp ce strangem bagajele ne interesam la niste motociclisti polonezi care au stat in acelasi motel cu noi despre locuri interesante de vazut in Polonia si facem la repezeala un traseu.
Primul pe lista : Sandomierz- oras vechi pe Vistula, in mod normal te poti plimba cu vaporasul (noi n-am avut norocul asta, dupa ploile de care v-am spus deja Vistula era iesita din matca cu 1,5m si toate barcile erau trase la tarm). Are si un castel vechi, catacombe care se viziteaza si un festival de muzica folk pe strazi. Stiu asta pentru ca din intamplare era in toi cand am ajuns noi acolo.

Ziua a VIII-a

Din nou ne trezim de dimineata pe ploaie si decidem sa asteptam cu stransul. Pe la 12 hotaram sa ne mutam in camere (si campingul asta are si motel) si sa uscam corturile sub terasa. Zis si facut, si pentru ca uscatul cortului pe ploaie (chiar daca e adapostit) e o treaba consumatoare de timp dam drumul la o bere. Restul programului zilei e alcatuit din bere cu o pauza mica pentru mancat.

Ziua a IX-a

Ne trezim devreme tot pe ploaie, dar bagajele sunt uscate, echipamentele sunt uscate si avem genti impermeabile, drept urmare plini de nervi legam totul pe motociclete si plecam.
Credinciosi traseului ne oprim la Kasimierz Dolny, alt oras vechi si frumos unde si mancam de pranz. In Polonia supa de pui este de fapt o ciorba de visine, iar cotletul este snitel. Lucrul asta l-am aflat acum. N-am reusit sa aflam cum este snitelul.
Spre Varsovia ne prinde iarasi o ploaie de zile mari asa ca intram intr-o benzinarie anonima cu gand sa luam cate o cafea calda. Surpriza, acolo era ziua patronului care organizase un mic chef asa ca nevasta-mea s-a pomenit in usa magazinului luata la vals de un nene putin cam beat. Nu apucam sa ne bem cafeaua ca apare in trumba un Opel cu un tovaras care scoate din portbagaj un acordeon si se repede inauntru cu o siguranta care trada un indelung exercitiu. In toiul chefului am plecat ca mai aveam de mers.
La Varsovia nimerim in inghesuiala dar parca totusi nu ca la noi pe DN1. Polonezii au in majoritate drumuri cu o singura banda pe sens, valurite, conduc foarte prost si la fel de nesimtit ca si noi (depasesc pe linia continua, pe sina de tren, trec pe rosu etc), cu o singura diferenta notabila si anume nu-ti taie fata, iar pietonii inainte de a se arunca pe zebra se asigura ca poti sa opresti. Credeti-ma asta face diferenta.
In Varsovia ne-am intepat cu alegerea locului de dormit in sensul ca acolo sunt 2 campinguri iar noi in mod evident l-am ales pe cel mai prost. Am stat tot la casute.
Varsovia am vazut-o din saua mobrelor, un oras mult mai modern si mai oficial decat Cracovia.

Ziua a X-a

Plecam spre Torun, oras inclus pe lista Unesco. La 30 de kilometrii lui Razvan I se sparge unul din rulmentii de la roata spate. Polonezii nu au pe drumuri praf de pamant ca in locurile normale, ci un fel de nisip fin care in combinatie cu apa de ploaie face un abraziv excelent. Asta a distrus atat rulmentul cat si lantul. Noroc ca toata treaba s-a intamplat la 5 km de un magazin de rulmenti (inchis din pacate la ora la care am ajuns noi), asa ca ne cazam la un motel nou si foarte frumos unde seara mancam ca spartii cele mai bune clatite cu fructe si frisca pe care le-am vazut vreodata. Singura pierdere de neinlocuit este cea a steagului Romaniei care flutura pe motorul lui Razvan si care a disparut in cursul manevrelor de deplasare a mobrei fara rulment la roata pana la o benzinarie unde am lasat-o sub supraveghere peste noapte.

Ziua a XI-a

Dimineata la 6 ma duc cu Razvan si desfacem roata de la MZ, la 7 cand a deschis magazinul luam rulmentii, pana la 8 cand s-au trezit si restul suntem inapoi la motel cu toate motoarele in stare perfecta de functionare si ne bem cafeaua.
Torun este un alt oras frumos care merita vazut, mai mare decat Sandomierz si mult mai comercial. Dupa turul prin oras ne indreptam spre Malbork unde este castelul Cavalerilor Teutoni, cea mai mare cladire gotica inca in picioare din Europa.
Aveam in intentie sa vedem castelul seara si sa plecam a doua zi spre Gdansk. Eroare. Castelul este urias, asa ca ne rezervam intreaga a doua zi pentru vizita. Intre timp ne campam la un camping frumos unde admiram 2 Dacia Logan din Germania cu cort deasupra. E deci adevarat, nemtii cumpara masini romanesti.

Ziua a XII-a

Malbork.
Acolo se organizeaza in fiecare an cu ocazia comemorarii asediului castelului de catre Cazimir cel Mare un fel de turnir unde cine vrea se costumeaza in haine de epoca si participa la lupte. Din cate am inteles organizarea este destul de dificila pentru ca nimeni nu vrea sa fie Cavaler Teuton, toti tin cu polonezii. Noi n-am prins turnirul pentru ca am ajuns cateva saptamani mai tarziu. Despre castel nu va spun nimic decat ca daca aveti drum pe acolo rezervati-va timp pentru el. Noua ne-a luat o zi intreaga sa vedem expozitia de arme tactice de asalt medievale, si castelul pe afara si pe dinauntru. Las pozele sa vorbeasca.

Ziua a XIII-a

Plecam de dimineata spre Gdansk si avem parte de vreme asa de buna incat atunci cand ajungem in port la Gdansk descoperim ca jumatate din populatia orasului a venit la plaja la mare. MAREA BALTICA. Una din tintele mele in aceasta calatorie a fost sa fac o baie in Baltica, asa ca profit de ocazie si bag un deget in ea cel putin ca sa fiu sigur.
Ne plimbam o vreme prin Gdansk si cochetam cu ideea de a lua feribotul pana in Danemarca dar il ratam cu vre-o 2 ore asa ca ramanem la planul initial si ne indreptam spre Wolin cu intentia de a gasi un camping pe langa mare ca sa innoptam.
Locul ales este la Darlowo (dupa ce cautam fara succes ceva decent pana acolo).Campingul este curat, chiar pe un canal care iese in mare, te poti duce cu tramvaiul pana la plaja (tramvaiul asta este o barca de pasageri) sau poti inchiria un caiac contra 5 euro pe zi. Planuim sa ramanem pe loc si a doua zi.

Ziua a XIV-a

De dimineata da o rapaiala scurta care trece totusi pana iesim din cort, dar proprietarul campingului ne spune ca se anunta ploi, asa ca decidem sa strangem tot cat este inca uscat.
Nu vrem totusi sa plecam pana nu vedem statiunea asa ca bagam motoarele incarcate intr-o parcare cu plata si bine facem. Ne-am dat cu vaporasul de pirati – prilej sa facem poze Poloniei si din largul marii-, am baut bere pe plaja, mi-am indeplinit si telul sa fac o baie in Baltica – am facut chiar 2 pentru ca vremea a fost superba- si dupa ce mancam de pranz ne decidem sa plecam totusi. Pe drum spre Wolin ne dam seama de ce nu gasisem nici un loc de campare interesant la mare: zona turistica abia acum incepe si pana la Wolin campingurile si statiunile se tin lant. Langa Wolin ne oprim la un camping foarte mare si foarte OK ales de acasa.

Ziua a XV-a

La Wolin ne nimerim nepremeditat in toiul Festivalului Slavilor si al Vikingilor. Extrem de interesant. Vezi pozele.
Dupa amiaza plecam spre Berlin. Pe seara vedem Berlinul si cautam un camping acolo, dar nu avem succes asa ca decidem sa iesim spre Cehia si ne oprim in primul orasel la un hotel micut.

Ziua a XVI-a

Suntem deja pe drum de intoarcere asa ca mergem toata ziua pe autostrazi si ne oprim langa Brno cu o saptamana inaintea curselor, prilej sa fotografiem cateva camioane ale echipelor care se duceau la antrenamente.

Ziua a XVII-a

Din nou autostrada pana la Tatabanya in Ungaria, ne oprim la un motel pe autostrada.

Ziua a XVIII-a

Mergem intins pana la Timisoara unde pierdem iarasi cateva ore ca sa lasam ploaia sa treaca. Ne oprim la un motel in localitatea Constantin Daicoviciu.

Ziua a XIX-a

La Drobeta in benzinarie ne intalnim cu 2 cehi care se intorceau din Bulgaria pe Jawa 50 si care ne arata mandri ca nu mai au jumatate din spitele de la roti si nici frane.
Ce frumoasa e tineretea.
Dupa Portile de Fier ne oprim sa mancam la o carciuma pe un slep tras la mal pe Dunare si stam iarasi cateva ore in speranta ca putem saluta un prieten care se afla pe Dunare intr-o alta aventura cu caiacul. Cand se face deja tarziu renuntam sa-l mai asteptam si plecam spre casa unde ajungem in aceeasi seara din nou pe o ploaie torentiala.