2013 - Plimbare Veliko Tarnovo

Mai jos este povestea micii iesiri din Bulgaria de anul acesta, datorata prietenilor Mihai si Rares carora le multumesc:

Vineri dupa amiaza, cu o intarziere englezeasca de minim 2 ore, ne-am pornit spre bulgari, cu ideea sa vizitam Veliko Tarnovo si imprejurimile. Am plecat 3 atase din Romania, urma sa facem jonctiunea cu al 4-lea sambata dimineata la locul de campare. Numai ca cei 4 apostoli sunt 3, Luca si Matei, asa ca Radu cu BMW-ul R75/5 s-a decis sa mai stea in Vama si nu a mai ajuns.
Pe tot parcursul drumului lumea a fost prietenoasa cu noi, mai putin la intoarcere un specimen cu o Octavia de Bucuresti, s-a lipit de mine si vroia sa ma faca sa zbor cu 140. Degeaba, nu i-a iesit, mai mult de 110 nu am reusit la deal.
In benzinarie ne-au napadit bulgarii, oamenii se duceau la intrunire la Veliko. La ei ca la noi, 2 intruniri in acelasi week-end la cativa km unii de altii plus o alta intrunire la ceva mai mult, 40-50 km. Balcanici pana-n maduva oaselor.
Seara ne-am cazat la motocampul lui Doug si Polly din Idilievo, un satuc cu 70 de persoane, undeva la 30 de km de Veliko. Motocampul este o fosta gospodarie de tarani instariti, transformata intr-o pensiune total rustica si simplista, efectiv o cazare aici este o intoarcere in timp, simti ca dormi intr-o casa taraneasca de acum 70-80 de ani. Pereti curati, vopsiti cu var, usi vechi din lemn masiv la camere, prispa, lemn vechi cat incape, etc. Hambarul a fost transformat intr-un bar primitor si plin de afise, semnaturi, simti pe undeva prieteniile infiripate. O curte nu foarte mare, dar indeajuns pentru 10 corturi. Cazarea la cort este o optiune cat se poate de serioasa, budele si dusurile sunt ok. Iar daca ar fi sa fac o paralela, as recomanda cazarea la cort in detrimentul celei la camere, pretul este un pic mare la camere pentru confortul oferit.

Cu noi erau cazati Michael si Tamara. Oamenii astia calareau un monstru efectiv de motocicleta, un custom sidecar cu motor de KTM LC8.

Sub hambar era un fel de garaj, acolo un pasionat al fiarelor astea vechi ar fi jupan. Doug are acolo Ijuri cu atas si un Balkan. Ivo, cel care mai are grija pe acolo, mi-a spus ca se plimba in grupuri din cand in cand, cu precizarea ca la 20 de km se opresc sa mai repare cate o motocicleta.
Si-au facut si niste tricouri, ceva haios, de genul o calatorie de la noi la Sofia (vreo 100 si ceva de km) dureaza doar 3 zile cu Ijul.

Sambata dimineata am pus cap compas Shipka, dar odata ajunsi in Gabrovo am fost intorsi din drum de catre politie, drumul era inchis. Si daca tot am ajuns la Gabrovo, desi nu vroiam initial sa-l vizitam, ne-am parcat motocicletele si am vizitat Etara. Etara este un Muzeu al Satului bulgaresc, dar mult mai fain. In afara de faptul ca au cladirile vizitabile, nu inchise ca la noi, acolo multi mestesugari zonali muncesc efectiv in fata ta. Daca ajungeti in zona, vi-l recomand drept loc de vizitare.

Dupa ce am petrecut ceva vreme la Etara, ne-am pornit spre Veliko. Pe drum am vizitat si pestera recomandata de un prieten, Bacho Kiro. O pestera mare, cu spatii interioare larg deschise, dar care mie mi s-a parut a fi seaca, Petralona din Grecia sau Pestera Muierii mi s-au parut mult mai interesante.
De la pestera ne-am indreptat spre Veliko (un oras mic cu o cetate mare), vizitand intai Arbanassi, un sat traditional bulgaresc de munte, dar acum indreptat total spre ultra turism, aproape orice locuinta acolo era o pensiune.

prin Veliko

Arbanassi

Stilul arhitectural se numeste Bulgarian Revival asa cum ne-a povestit un bun prieten de specialitate. Este stilul arhitectural traditional, intalnit in zona lor de munte (cu mici diferente de la zona la zona insa nu asa de variat ca la noi, usor monoton la bulgari) dar si in multe alte sate din jur si aproape in intreaga tara. Chiar si gospodaria in care Doug a amenajat moto-campul este tot Bulgarian Revival. Este de fapt un mix de elemente de arhitectura traditionala balcanica cu influente otomane masive.
Laudabil este ca sunt renovate casele vechi, cele din jur nou construite pastreaza acelasi stil, probabil au si reguli in acest sens. Este un gen de turism de asemenea laudabil, pentru ca mizeaza si pe o atitudine culturala (a ofertei turistice). Ceea ce mi se pare super! Avem de invatat.
De la Arbanassi ne-am intors la Veliko, ne-am parcat motocicletele si am inceput sa zambim frumos la oamenii care s-au repezit sa ne faca poze.
Cetatea este foarte mare si mie personal mi-a placut ideea bulgarilor de a reconstrui parti majore din ea. Bine, la noi deja s-au finalizat 2 proiecte de acest gen, cetatile taranesti de la Rupea si Rasnov.
Plimbarea prin cetate a durat o vreme, timp in care pe cer au aparut niste norisori negri pufosi, care iluminau un pic cerul, cat sa ne faca sa ne grabim spre restaurantul Omu Fericit, unde am mancat ceva mancaruri traditionale. Bune, la fel ca ale noastre de bune.
Si dupa ce ne-am ospatat pe cinste, ne-am indreptat spre motocamp, unde, ca orice roman iubitor de vinuri fine, ne-am petrecut seara band bere bulgareasca.

Cateva fotografii din Cetatea Veliko Tarnovo.

Ultima zi din minitura asta ne-a prins cu o dimineata tarzie, poposind mai mult in motocamp, la povesti cu Ivo. In jurul pranzului ne-am luat ramas bun de la gazde si dupa ce am mai tras o tura scurta de Veliko, ne-am indreptat spre casa, oprindu-ne la ultimele obiective propuse:
orasul roman Nikopolis ad Istrum si Cetatea Cerveni.
Desi la cetati medievale stau mai bine decat noi (parerea majoritatii a fost ca sunt mai mari decat ale noastre), la orase romane Sarmisegetuza Ulpia a noastra e mult mai bine intretinuta. La intrare in Nikopolis am profitat de faptul ca nu am platit nici o taxa de intrare, e posibil ca duminica sa fie ceva de genul free fee, mai ales ca accesul, desi e aproape de drumul national, se face pe un drum comunal de toata jena.
Nikopolis ad Istrum este un oras roman fondat de catre imparatul Traian pentru a celebra victoriile din Dacia. Orasul incepe sa creasca economic si cultural din 136 e.n., dar in 170 dacii costoboci trec Dunarea si, in semn de razbunare, cuceresc orasul si il pun la pamant. Localitatea incepe sa isi revina abia 25 de ani mai tarziu si cunoaste o a doua perioada de inflorire, aici aparand si prima bursa, bunastarea economica datorandu-se dinastiei Severilor. Aproximativ pe la 250 e.n. orasul este cel mai important centru economic din Moesia, dar fara a se mai dezvolta pe nici un plan. In 447 este distrus de invazia hunilor lui Attila, este reconstruit a doua oara incepand cu secolul VI dar la sfarsitul secolului este distrus definitiv de invazia avarilor. Totusi, desi e situat pe o suprafata destul de mare, da impresia de neingrijit, balarii grupa mare, serpi, gusteri, nici un ghid prin zona, in afara tablitelor cu indicatii.
Multe dintre tablitele aflate la obiectivele turistice ale bulgarilor sunt in bulgara sau germana, engleza a inceput de curand sa fie introdusa.

Asa ca dupa ce ne-am saturat de istorie moesiana si de soarele campiei bulgaresti, ne-am urcat in seile motocicletelor si am plecat spre Cetatea Cerveni. Situata undeva la 30-35 de km de Ruse, e o adevarata minune sa vii de la Bucuresti aici si dupa ce mergi 90 de km de campie, sa simti cum cobori din campie in munti. Pentru ca asta faci, cobori in canionul sapat de raul Lom si de la relieful de campie treci brusc la un relief descendent de deal stancos.
Satul Cerveni are aproximativ 400 de locuitori si zau ca nu m-ar deranja sa locuiesc in casa aia de pe culmea din dreapta fotografiei. Desi sunt la doar de 30 de km de granita cu Romania, bulgarii din Cerveni au acelasi stil de constructie pomenit mai sus.
Stil care nu se mai regaseste deja dupa ce plecam din Cerveni, casele seamana cu ale noastre.

Satul Cerveni are aproximativ 400 de locuitori si zau ca nu m-ar deranja sa locuiesc in casa aia de pe culmea din dreapta fotografiei. Desi sunt la doar de 30 de km de granita cu Romania, bulgarii din Cerveni au acelasi stil de constructie pomenit mai sus.
Stil care nu se mai regaseste deja dupa ce plecam din Cerveni, casele seamana cu ale noastre.

Ne-am parcat motocicletele

Si am purces la urcarea celor 200 de trepte pentru a ajunge la cetate. Constructia cetatii incepe undeva in secolul VI, fiind asezata pe bazele unei vechi asezari trace, fiind dispusa pe 2 dealuri gemene.
La fel ca si cetatea Veliko, Cerveniul este o cetate mare. Despre istoria cetatii ii dam cu un copy paste (si istoria in ansamblu e tot un copy paste, nu-i asa?)
Castelul Cerven (Roşu) a fost centrul uneia dintre împărăţiile valahe, aflate în vâltoarea multor prefaceri statale şi a migraţiilor; într-o permanentă dispută, inegală însă, cu imperialii bizantini. Oraşul avea, pe la 1200, peste zece mii de locuitori, fiind cea mai mare aşezare dintre Dunăre şi Balcani. Numele său provine de la conducătorul cetăţii - Împăratul Roşu (Cerven în slavă). Acesta, pentru a sfida Ţarigradul, purta mantie roşie; (roşul - purpura – era însemnul puterii împăratului bizantin). Ioan Asan I (unul dintre cei trei fraţi vlahi conducători ai răscoalei Asanestilor din 1186) s-a căsătorit cu Maria, fiica ultimului împărat de la Cerven, iar cetatea va intra în componenţa noului ţarat. Ioan Asan şi toţi cei care îi vor urma la domnie, în Tîrnovo, până la sfârşitul împărăţiei vlaho-bulgare, vor purta nu doar cizme şi tunică de culoare roşie, ci si mantia roşie a impăratul de la Cerven.
În 1388, Cervenul este cucerit de către turci: incendiat, lipsit de apă, castelul de pe stâncă va arde asemenea unei uriaşe torţe, zile şi nopţi la rând, sub privirile pline de resemnare ale sutelor de călugări din sihăstria ctitorită odinioară de Roşu Împărat la Ivanovo. Mulţi dintre locuitorii oraşului însă, de foarte mulţi ani, porniseră în bejanie, temându-se de continua ameninţare. Ocupatia turceasca a dus orasul la declin; un alt centru important, Ruse, s-a dezvoltat in acea regiune.

Dupa ce am petrecut vreo 2 ore prin cetate, cu ceva mai multa cultura medievala in noi, ne-am reurcat in seile motocicletelor (Ural, sic) si am plecat spre casa, cu gandul la borsul de peste de la o carciuma din Giurgiu, aflata pe malul Dunarii.
Ne-am mai oprit pentru cateva poze cu cetatea si ne-am propus sa revenim in scurt timp in zona, aici fiind si o pestera care are galerii in lungime de 13 km.

Si pana la viitoarea calatorie, cam atat!